cănile de cafea

Dimineață din nou. Ceasul sună de ora 6.00. Mă trezesc cu greu și încă nu s-a luminat bine. Mă preling spre bucătărie, unde se văd umbrele cănilor de cafea pe masă – nespălate de vreo câteva zile. Deschid dulapul și iau ultima cană. Ar trebui să-mi fac timp pentru celelalte; poate diseară.

Pun ibricul cu apă pe foc, apoi cafeaua și …. nu, fără zahăr. Îmi trebuie o cafea tare, să mă trezesc de-a binelea. Aburii de cafea se revarsă peste marginile cănii, iar mirosul fin îmi inundă nările ca un drog bun. De fapt, cafeaua tot un drog e; creează dependență și apoi nu te mai poți lăsa. Îmi aprind o țigară – alt drog – și privesc cum soarele se înghesuie pe cer. Fumul de țigară învăluie camera, iar scrumul se stinge încet în scrumieră. Îmi dau seama că trebuie să plec. Las bucătăria la fel, în dezordine și ies pe ușă, gândindu-mă că în seara asta îmi voi lua inima în dinți și voi spăla cănile de cafea. Poate că am să renunț și la țigări. Cine știe?Oricum, mâine e sâmbătă.
Advertisements

One thought on “cănile de cafea

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s