vis

Apare în fiecare noapte și nu-mi dă pace până la ziuă; abia reușesc să pun geană pe geană și visul reapare. Deschid ochii și dispare, îi închid și….. o iau de la capăt. E un vis dureros, care mă muncește adânc de fiecare dată, pacă arde ceva în mine. Se face că sunt un copac, un copac înalt, drept, cu ramuri multe și cu o coroană bogată. Nu știu ce fel de copac sunt, unde mă aflu sau cine m-a sădit acolo. Sunt singur pe un mal de pământ, iar în jurul meu totul e uscat.Numai eu sunt verde, de parcă ploaia ar fi doar pentru mine. Și cum stau pe malul de pământ, văd cum de la rădăcina mea iese un vierme negru și gros ca un braț de om. Atunci începe lupta, în care eu mă zbat, dar din care nu pot scăpa. Viermele se adâncește spre rădăcină și încep să simt o durere neomenească. Viermele se apucă să roadă tot ce găsește al meu în țărână. Atunci simt că mă sufoc și că mi-e sete, sete de lacrimi amare. Apoi malul de pământ se prăbușește cu tot cu mine, într-o groapă fără fund. Nu stiu cum, dar mă trezesc, plină de apă sărată. Mă uit în jur și nimic, totul e la locul lui; stane de piatră colorate și prăbușite în cameră, fiecare după un tipar anume. Aproape spre dimineață adorm din nou, iar visul nu mai apare. Am observat că totul durează câteva minute, după ora 2 noaptea. În rest, nimic. Doar un vis. Vis necruțător, ce nu știe să ierte.
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s