După 10 ani ai plecat pur și simplu, fără nici o explicație…….Tot ceea ce fusese între noi s-a stins ca o flacără între degetele nemiloase ale destinului. Ți-ai uitat toate jurămintele sau doar le-ai întors spatele ca și mie? Oare nu erai tu cel care spunea că între noi doi nu va fi o a treia persoană? Sau, poate, ai mințit frumos? Ne-am înderpărtat de sentimentele frumoase pe care le aveam și am uitat să mai iubim…..

Tot ce ne-au mai rămas acum sunt scrumul de țigară din scrumieră și praful de pe noptiera din dormitor, câteva fotografii vechi, alb-negru de la mare, uitate pe raftul bibliotecii. Cred că îți voi înapoia papițoiul verde, dar nu și cărțile; ele sunt singurii mei prietenii în care vreau să mă pierd și să uit tot ce-a fost. Ieri m-am urcat în metrou, ciudată dorință de a merge fără scop pe sub pământ, parcă de dragul vremurilor trecute, și am revăzut toate stațiile în care ne întâlneam de obicei; m-am hotărât să merg cu autobuzul de acum înainte, măcar pot să văd tot ce nu am reușit până acum. Am fost chiar și la mare, cu picioarele desculțe mergeam pe nisipul umed și îmi aminteam prima dată când îmi pusesei o scoică la ureche încercând să mă faci să înțeleg că în ea se auzea marea; poate că era doar o inchipuire de-a ta. Și te-am crezut atunci………ce fraieră am fost!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s